Programul Venera
 | Unul sau mai mulți editori lucrează în prezent la această pagină sau secțiune. Pentru a evita conflictele de editare și alte confuzii creatorul solicită ca, pentru o perioadă scurtă de timp, această pagină să nu fie editată inutil sau nominalizată pentru ștergere în această etapă incipientă de dezvoltare, chiar dacă există unele lacune de conținut. Această pagină este în dezvoltare |
Programul Venera a fost o serie de misiuni spațiale sovietice dedicate explorării planetei Venus, desfășurate între anii 1961 și 1984.[1]
Misiunile Venera au contribuit la înțelegerea compoziției și a condițiilor extreme de pe Venus. Imaginile și datele transmise de sondele Venera 9, Venera 10, Venera 13 și Venera 14 au reprezentat primele fotografii de pe suprafața planetei.[2]
Istoric
[modificare | modificare sursă]Venera 1 a fost prima sondă spațială lansată de Uniunea Sovietică, lansată la 12 februarie 1961, având ca obiectiv studierea planetei Venus.[3]
La câteva zile după lansare, comunicațiile cu sonda au fost pierdute, inginerii sovietici au speculat că cauza ar fi o defecțiune a sistemului de orientare solară.[4]
Venera 2, cunoscută ca și 3MV-4 a fost lansată la 12 noiembrie 1965. Sonda s-a apropiat de Venus la 27 februarie 1966, la o distanță de aproximativ 23810 km.[5]
În timpul trecerii, instrumentele sondei au fost activate, suspendând contactul radio. Sonda ar fi trebuit ca să transmite informațiile după trecere când contactul ar fi fost restabilit. În data de 4 martie 1966, s-a declarat că sonda nu a reușit să restabilească comunicații. [6]
Venera 3, lansată la 12 noiembrie 1965, a fost prima sondă care a lovit suprafața altei planete. Misiunea a avut scopul de a studia atmosfera și suprafața planetei. Venera 3 a avut o traiectorie care a acoperit aproximativ 280 de millioane de de kilometri peste 105 zile, având insturmente stiințifice pentru măsurarea fenomenelor cosmice.[7]
La 1 martie 1966, Capsula de aterizare a sondei a intrat în atmosfera planetei, dar s-au pierdut comunicațiile la doar câteva ore înainte de impact. Inginerii sovietici au declarat că temperatura sondei a urcat la temperaturi neanticipate, supraîncălzindu-se, cauzând sistemul de orientare să eșueze în timpul ultimelor ore ale misiunii. Capsula de aterizare nu a fost proiectată pentru temperaturile și presiunea atmosferică a planetei Venus.[8]