Sari la conținut

Panteism

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Parte a seriei despre
Dumnezeu

Concepții generale
Agnosticism · Apateism · Ateism · Deism
Henoteism · Monolatrism · Monoteism · Politeism
Panenteism · Panteism · Teism · Transteism


Concepții specifice
Creator · Arhitect · Demiurg · Diavol
Susținător · Domn · Tatăl · Monadă
Unitate · Ființă supremă · Totul
Personal · Unitar · Dualism · Trinitate
în religiile abrahamice
(Credința Bahá'í, Creștinism, Islam, Iudaism)
în Ayyavazhi · în Budism · în Hinduism
în Jainism · în Sikhism · în Zoroastrianism


Atribute
Eternitate  · Existența · Gen
Nume (Dumnezeu· Omnibenevolență
Omnipotență · Omniprezență · Omnisciență


Experiența și practicile
Soartă · Rugăciune · Credință · Revelație
Fideism · Gnosis · Metafizică
Mistică · Ermetism · Ezoterism · Evlavie


Subiecte conexe

Iisus Hristos · Filosofie · Religie · Ontologie
Dumnezeu complex · Neuroteologie
Dilema din Eutyphron · Problema răului
Dumnezeu în artă
Texte religioase
Actori care l-au interpretat pe Dumnezeu


Panteismul este o concepție filozofică monistă care identifică divinitatea cu întreaga materie și universul. Sau cum spunea Spinoza: Deus sive Natura („Dumnezeu sau Natura”, pentru Spinoza Dumnezeu fiind Natura).[1] În concepția panteistă se consideră că universul fizic trebuie înțeles ca o divinitate imanentă , încă în expansiune și creare, care există de la începutul timpurilor.[2] Termenul panteist desemnează pe cineva care susține că toate constituie o unitate, precum și că această unitate este divină, constând din Dumnezeu sau zeiță, manifestate atotcuprinzător.[3] Pe scurt, panteistul este un adept al panteismului.

Panteiști de seamă: Platon, Lao Tzu, Plotin, Schelling, Hegel, Giordano Bruno, Ioan Scotus Eriugena, Paul Tillich, Ralph Waldo Emerson, Leibniz, Walt Whitman, D.H. Lawrence, Jorge Luis Borges și bineînțeles Spinoza.[4]

Atât concepția panteistă cât și cea deistă au în comun crezul în existența divinității, respectiv a lui Dumnezeu, însă concepția panteistă susține că Dumnezeu este prezent în tot, identificându-se cu materia și universul, cu propriile sale creații, fiind schimbător și imperfect, spre deosebire de concepția deistă, care consideră că Dumnezeu a creat lumea, ulterior asistând impasibil la procesul de evoluție al acesteia.

De asemenea, Biblia (Ieremia 23:24, Fapte 17:28) și unii teologi evrei sau creștini au afirmat panteismul.[4][5]

  1. ^ Spinoza The Ethics Part I. Prop. IV. Cf. ibidem Preface.
  2. ^ The New Oxford Dictionary of English, Oxford Clarendon Press, ISBN 978-0-19-861263-6
  3. ^ Encyclopedia of Philosophy, ed. Paul Edwards, New York, Macmillan and Free Press, 1967, p.34
  4. ^ a b Levine, Michael () [4 June 1996]. Zalta, Edward N.; Nodelman, Uri, ed. „Pantheism”. Stanford Encyclopedia of Philosophy (în engleză). ISSN 1095-5054. Accesat în . It seems undeniable, though it usually is denied, that pantheism is intimated in these quotations. 
  5. ^ Levine, Michael P. (). Pantheism: A Non-Theistic Concept of Deity (în engleză). Routledge. pp. 171–172. Chapter 3.1 fn. 10. ISBN 978-1-134-91157-8. Accesat în . 

Legături externe

[modificare | modificare sursă]