Sectorul 6
| Sectorul 6 | |
| — sector al Bucureștiului — | |
Sectorul 6 (România) Poziția geografică în România | |
| Coordonate: 44°26′07″N 26°06′10″E / 44.43527778°N 26.10277778°E | |
|---|---|
| Țară | |
| Municipiu | |
| SIRUTA | 179196 |
| Cartiere | Militari, Drumul Taberei, Crângași, Ghencea, Giulești, Grozăvești |
| Guvernare | |
| - Primar | Ciprian Ciucu[1] (CNR, ) |
| - Viceprimari | Paul Moldovan, Ion Tănăsuică |
| - Secretar General | Demirel Spiridon |
| Suprafață | |
| - Total | 38 km² |
| Altitudine | 295 m.d.m. |
| Populație | |
| - Total | 333.422 locuitori |
| - Densitate | 8.774,3 loc./km² |
| Fus orar | UTC+2 |
| Cod poștal | 060000–069999 |
| Prezență online | |
| http://www.primarie6.ro GeoNames OpenStreetMap relation ID | |
| Modifică date / text | |
Sectorul 6 este un sector în București, situat în partea de vest a municipiului, cuprins între sectoarele 1 și 5.
Istoric
[modificare | modificare sursă]În epoca medievală, teritoriul actual al Sectorului 6 se afla în apropierea hotarelor Principatului Țării Românești și era acoperit în mare parte de păduri și câmpii agricole. Așezările umane erau concentrate în centrul Bucureștiului, regiunea de vest fiind dominată de sate.
La marginea Bucureștiului, descoperiri arheologice consemnate de Nicolae Iorga au indicat păstrarea unor obiceiuri tradiționale. Astfel, la Ciurel s-au inventariat vestigii de ceramică, unelte și mori de mână, iar la Câmpul Boja Militari au fost identificate 45 de complexe arheologice datând din epoca bronzului până în secolul XIII. La Crângași s-au descoperit bordeie din secolele VI–VII și o săgeată din fier, iar la Ciurel au fost descoperite bordeie din secolele VI–VIII și monede bizantine de bronz din secolul al XII-lea.
Prezența râului Dâmbovița a favorizat dezvoltarea morăritului. Morile de apă de pe Dâmbovița, atestate documentar încă din 1630, au fost înlocuite ulterior cu mori cu abur.
În secolul XIX, au fost construite mai multe unități industriale: Fabrica de pâine (1877), la inițiativa armatei; Pirotehnica pe Dealul Cotrocenilor (1868) pentru fabricarea prafului de pușcă și munițiilor; și Fabrica de bere Erhard Luther, lângă fosta proprietate a colonelului Câmpineanu, care a fost bombardată în 1944 și refăcută după 1948, devenind Fabrica de bere Grivița.
În 1864 a fost înființată Primăria Capitalei, înlocuind vechiul sfat orășănesc, și a fost adoptată noua stemă a Bucureștiului, cu Sf. Dumitru ca simbol central. Simbolurile heraldice ale orașului au evoluat de la reprezentarea Fecioarei cu Pruncul (secolul XVI) sau Buna Vestire (sec. XVII–XVIII), la acvila cruciată și încoronată din secolul XIX, care deține în gheare sceptrul și sabia.
Prima împărțire administrativă a Bucureștiului datează din timpul domniei lui Nicolae Mavrogheni (1789), cu 5 plăși, 80 de mahalale și 6.006 case. Actualul Sector 6 corespundea Plașei Gorganului, având 12 mahalale și 1.142 de case. În secolul XX, împărțirea orașului a fost modificată succesiv: 4 sectoare (1927), 3 sectoare (1944), 8 raioane (1950) și, din august 1979, cele 6 sectoare existente până în prezent.
În primele decenii ale secolului XX, Bucureștiul a început să capete o înfățișare modernă, europeană, prin construirea de edificii în stil academic, introducerea iluminatului electric, pavaj cu piatră cubică, canalizarea Dâmboviței și aprovizionarea cu apă potabilă.[2]
Populație și suprafață
[modificare | modificare sursă]Situat în vestul Capitalei, cu o suprafață de 38 de kilometri pătrați (din totalul de 240 km² ai Bucureștiului), cu o populație de 325.000 de locuitori (conform recensământului din 2021), Sectorul 6 este al doilea ca mărime din Municipiul București (atât ca suprafață, cât și ca densitate).
Formă de administrare
[modificare | modificare sursă]Sectorul 6 este împărțit în 30 de microzone și e condus de: un primar, doi viceprimari, un secretar și un administrator public. Cetățenii sectorului locuiesc în mare parte la bloc, existând peste 2.500 de asociații de proprietari.[3]
Delimitare[4]
[modificare | modificare sursă]Începând de la intersecția râului Dâmbovița cu Str. Constantin Noica și Șos. Cotroceni, limita de est a sectorului urmează traseul: Șos. Cotroceni, B-dul Geniului, Drumul Sării (toate inclusiv) până la intersecția cu Calea 13 Septembrie și B-dul. Ghencea.
- Limita de sud: B-dul Ghencea, Prelungirea Ghencea până la Intrarea Floarea Galbenă.
- Limita de vest: linia convențională care pornește din dreptul Intrării Floarea Galbenă până la complexul de sere floricole (exclusiv), pe limita de sud și de est a acestuia până la Blvd. Timișoara, pe Blvd. Timișoara, spre vest până la linia căii ferate de centură spre nord, apoi pe această linie ferată până la canalul Argeș, canalul Argeș, până la stația Apa Nova București, de aici pe canalul deversor până la râul Dâmbovița, se continuă pe râul Dâmbovița până la Drumul Morii.
- Limita de nord: calea ferată București-Roșiori, începând de la Drumul Morii până la Drumul Carierei (exclusiv), Calea Giulești până la intersecția cu Șos. Orhideelor, în continuare pe Calea Plevnei până la Str. Constantin Noica, pe Str. Constantin Noica până la râul Dâmbovița (toate inclusiv).
Cartiere
[modificare | modificare sursă]Politică
[modificare | modificare sursă]Primarul sectorului 6 este Ciprian Ciucu dales din partea Alianței PSD-PNL. Consiliul Local al Sectorului 6 este format din 27 de consilieri, cu următoarea compoziție bazată pe partid politic, după alegerile locale din 2024:
| Partid | Consilieri | Componența Consiliului | |||||||||||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|
| Alianța PSD-PNL | 15 | ||||||||||||||||
| ADU | 7 | ||||||||||||||||
| AUR | 3 | ||||||||||||||||
| REPER | 2 | ||||||||||||||||
Note
[modificare | modificare sursă]- ^ Rezultatele alegerilor locale din 2020, Biroul Electoral Central
- ^ Primaria Sectorului 6. „Povestea locului - Date istorice”. Primaria Sectorului 6. Accesat în .
- ^ Primaria Sectorului 6. „Sectorul 6 azi”. Primaria Sectorului 6. Accesat în .
- ^ conform Decretului nr. 284 din 31 iulie 1979 privind stabilirea sectoarelor Municipiului București

